Procedeul Spate

Procedeul spate descris pe scurt:

Teoretic procedeul spate este cel mai ușor de învățat pentru că înotătorul are avantajul de a respira tot timpul. Înotătorii care au învățat bine tehnica țin deasupra apei doar nasul și gura iar restul capului și al corpului rămân scufundate.
Important:
– Poziţia capului, corpului – se ţine deasupra apei doar nasul şi gura, iar restul capului şi al corpului rămân scufundate.
– Braţele – au mişcarea încrucişată, asimetrică, ciclică. Două etape: active şi pasive. Cele active sunt intrarea şi prinderea apei, împingere, tracţiunea, eliberarea, iar cea pasivă – revenirea şi intrarea braţului în apă.
– Picioarele – au mişcare ciclică de sus în jos, de jos în sus (mai intensiv). Mişcarea porneşte de la şolduri, genunchii sunt uşor îndoiţi, vârful piciorului se întoarce către interior.
– Respiraţia – este cea mai simplă, deoarece gura este deasupra apei. Expiraţia se conectează de mişcare unuia dintre braţe. Capul nu se roteşte, nu există nici o mişcare laterală.

Toate cele patru procedee de inot detaliate pot fi gasite pe pagina procedeelor de inot.

Istoria procedeului spate:

In anul 1900, in cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris, procedeul spate a fost introdus pentru prima data ca proba de concurs. Mult timp acest procedeu a fost cunoscut si executat ca bras pe spate. Abia in anul 1932, la Los Angeles, sportivii inlocuiesc pedalajul picioarelor cu miscarea de craul efectuata si in zilele noastre.

Miscarea bratelor la procedeul spate:

Asemanator procedeului craul miscarea bratelor este de asemenea compusa din faza acvatica si aeriana.

Faza acvatica este compusa din alunecare si prindere:

• • tractiune

  • impingere

Alunecarea si prinderea. Intrarea bratului in apa se face inainte capului, in prelungirea umarului si indicand ora 12 cu bratul intins. Odata intrat in apa, bratul se indoaie usor si coboara catre picior prin lateralul corpului. Corpul se va rasuci spre bratul ce executa miscarea spre in jos.

Tractiunea are loc in prima jumatate a miscarii parcursa de brat din momentul in care intra in apa si ajunge in dreptul piciorului. Palma se rasuceste in jos in timp ce bratul coboara adanc si este flexat la aproape 90 de grade. Tractiunea se termina cand cotul ajunge in linie cu umarul.

Impingerea are loc din dreptul umarului si pana cand palma atinge coapsa. Pe acest traseu palma parcurge drumul spre inapoi in jos, si se pregateste sa iasa pe muschie catre suprafata.

Faza aeriana: bratul iese din apa intins, cu degetul mare in sus indicand tavanul. Prin fata corpului, in dreptului umarului, palma se rasuceste spre exterior, urmand sa intre in apa cu degetul mic in jos.

*In faza acvatica, asemenea procedeului craul, bratul executa o miscare in forma de S. In schimb, in faza aeriana traseul este parcurs cu bratul intins.

Miscarea pricioarelor la procedeul spate:

Faza activa este data de miscarea ce se executa de jos in sus din articulatia bazinului. In timp ce piciorul se ridica, genunchiul se intinde treptat. Laba piciorului fiind indreptata catre interior impinge apa catre suprafata.

Faza pasiva are loc atunci cand piciorul coboara de sus in jos. Porneste din extesie completa si usor, usor genunchiul se indoaie pentru a pregati miscarea inversa.

Respiratia la procedeul spate:

Procesul este ceva mai simplu fata de celelalte procedee deoarece respiratia are loc numai cu capul deasupra apei, dar este la fel de important pentru oxigenare.

Inspiratia se face pe gura iar expiratia pe nas.

Coordonarea miscarilor la procedeul spate:

Coordonarea optima este realizata prin executarea a 6 batai de picioare la un ciclu de brate.

Inspiratia se face pe gura, in timp ce bratul parcurge drumul aerian, iar expiratia are loc in momentul vaslirii aceluiasi brat, pe nas. In general inotatorii folosesc o respiratie completa la un ciclu de brate(2 brate).