Procedeul spate descris pe scurt:
Teoretic procedeul spate este cel mai ușor de învățat pentru că înotătorul are avantajul de a respira tot timpul. Înotătorii care au învățat bine tehnica țin deasupra apei doar nasul și gura iar restul capului și al corpului rămân scufundate.
Important:
– Poziţia capului, corpului – se ţine deasupra apei doar nasul şi gura, iar restul capului şi al corpului rămân scufundate.
– Braţele – au mişcarea încrucişată, asimetrică, ciclică. Două etape: active şi pasive. Cele active sunt intrarea şi prinderea apei, împingere, tracţiunea, eliberarea, iar cea pasivă – revenirea şi intrarea braţului în apă.
– Picioarele – au mişcare ciclică de sus în jos, de jos în sus (mai intensiv). Mişcarea porneşte de la şolduri, genunchii sunt uşor îndoiţi, vârful piciorului se întoarce către interior.
– Respiraţia – este cea mai simplă, deoarece gura este deasupra apei. Expiraţia se conectează de mişcare unuia dintre braţe. Capul nu se roteşte, nu există nici o mişcare laterală.
Toate cele patru procedee de inot detaliate pot fi gasite pe pagina procedeelor de inot.
Istoria procedeului spate:
In anul 1900, in cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris, procedeul spate a fost introdus pentru prima data ca proba de concurs. Mult timp acest procedeu a fost cunoscut si executat ca bras pe spate. Abia in anul 1932, la Los Angeles, sportivii inlocuiesc pedalajul picioarelor cu miscarea de craul efectuata si in zilele noastre.
Miscarea bratelor la procedeul spate:
Asemanator procedeului craul miscarea bratelor este de asemenea compusa din faza acvatica si aeriana.
Faza acvatica este compusa din alunecare si prindere:
tractiune
impingere